Rodnei: Vârfurile Ineu, Ineuț și Roșu, 4-5 iunie 2017 / Camaraderia pe munte

MunteLeave a Comment on Rodnei: Vârfurile Ineu, Ineuț și Roșu, 4-5 iunie 2017 / Camaraderia pe munte

Rodnei: Vârfurile Ineu, Ineuț și Roșu, 4-5 iunie 2017 / Camaraderia pe munte

Inițial îmi dorisem o ieșire de două zile în munții Țibleș. Planificasem să urc sâmbătă dinspre Groșii Țibleșului și să înoptez la refugiul Arcer.

Am ajuns vineri seară acasă. Eram foarte obosit, dar îmi doream neapărat să ies pe munte. Așa că am stat până la ora 02:00 pentru a-mi pregăti rucsacul. Apoi, după ce am setat alarma să sune la 04:00, m-am pus la somn.

Cu doar două ore de odihnă, corpul meu nu a reacționat așa cum mi-aș fi dorit. Am amânat alarma de două ori și apoi am dormit până la ora 10, când era prea târziu pentru a mai pleca spre Țibleș. Astfel că am fost nevoit să îmi amân ieșirea cu o zi.

Duminică dimineață am plecat spre Groșii Țibleșului, dar pe drum am întâmpinat o problemă la frânele mașinii. Motiv pentru care am fost forțat să fac cale întoarsă spre casă.

Nu am putut accepta că sorții sunt împotriva turei mele pe munte, așa că pe drumul spre Arbore analizez ce variante am. Pot lua de acasă mașina tatei, dar de Țibleș nu mai poate fi vorba. Nu îmi adusesem cortul cu mine, așa că nu aveam prea multe variante pentru o tură de două zile. Însă la un moment dat a avut loc revelația… Vârful Ineu, munții Rodnei, refugiu sub vârf, urcare și coborâre din Rodna, distanță ceva mai mică față de casă. Da, asta va fi noua destinație pentru escapada mea montană.

Am ajuns acasă cu bine, apoi am plecat spre Rodnei cu convingerea că voi face o tură solitară cap-coadă. Mă așteptam ca refugiul să fie gol într-o seară de duminică. Însă nu a fost așa. Aici i-am găsit pe Alin și Ionuț, doi munțomani faini care au ajuns să îmi modifice încă o dată planurile.

M-au invitat să cobor cu ei a doua zi spre cabana Diana, unde aveau mașina, și să mă lase apoi în Rodna. În felul ăsta, traseul meu de coborâre s-a scurtat foarte mult și, în plus, aveam motivația de a parcurge și vârfurile Ineuț și Roșu.

Gesturile mici sunt cele care contează, iar faptele bune pot avea numeroase forme. Datorită generozității lor, m-am ales cu trei vârfuri în loc de unul și cu un traseu îmbogățit.

     Nicio împrejurare nu e mai prielnică împrietenirii ca un drum lung de munte. – Bucura Dumbravă


DETALIILE TRASEULUI PARCURS

Traseu:
Ziua 1: Rodna (530 m) – Șaua Curățel (1510 m) – Șaua cu Lac (2120 m) – Vf. Ineu (2279 m) / Ziua 2: Vf. Ineu (2279 m) – Vf. Ineuț (2222 m) – Vf. Roșu (2113 m) – Cabana Diana (lui Dorel) (1231 m)
Marcaj:
 + +
Durată:
6 ½ – 7 h (ziua 1) / 3 ½ – 4 h (ziua 2)
Lungime:
14,5 km (ziua 1) / 8,5 km (ziua 2)
Diferență de nivel:
1930 m ↑ cu 225 m ↓ (ziua 1) / 305 m ↑ cu 1320 m ↓ (ziua 2)
Grad de dificultate:
Mediu
Hartă folosită:
MN03 – Harta de drumeţie a Munţilor Rodnei, 1 : 55 000, Editura Schubert & Franzke (Munții Noștri), 2014
Desfășurător:
14:15 Rodna (start traseu), 18:50 Șaua Curățel, 20:50 Șaua cu Lac, 21:20 Vârful Ineu / 06:45 Refugiul de sub Ineu, 07:00 Șaua Ineuțului, 07:25 Vârful Ineuț, 08:20 Vârful Roșu, 10:30 Cabana Diana (finiș traseu)


POVESTEA…

Duminică dimineață, la ora 5:10, porneam la drum cu noua mea mașină, achiziționată în urmă cu două sâptămâni… bineînțeles la mâna a doua și adusă din Germania, ca orice român care se respectă.

Și bineînțeles că atunci când îți cumperi mașină „nouă”, la mâna a doua, mai ai și câte o bucurie cu ea din când în când. Astfel că la apropierea de Vatra Dornei, la mai bine de 100 kilometri de casă, mi s-a aprins senzorul plăcuțelor de frână.

Ce e de făcut? Merg așa cu ea mai departe? Mă întorc înapoi? Unde naiba găsesc eu un service auto deschis la 7 dimineața duminica, ca să îmi verifice frânele? Știind că m-ar fi așteptat Pasul Tihuța în față, iar la întoarcere din nou Tihuța și apoi Pasul Mestecăniș, am hotârât că nu este cazul să risc și că ar fi mai indicat să mă întorc acasă, unde aveam opțiunea de a lua vechea mașină a tatei.

Zis și făcut. După un drum de aproape 2 ore ajungeam din nou în Arbore. Am parcat mașina în curte. Am dat explicațiile sosirii mele neașteptate acasă, apoi am transbordat bagajul în mașina tatei și am pornit încă o dată la drum.

Pentru a câștiga ceva timp am decis să folosesc de această dată varianta mai scurtă de acces spre localitatea Rodna, folosind drumul național DN17D care trece peste pasul Rotunda. La 12:50 ajungeam în pas și aveam prima perspectivă spre vârfurile Roșu, Ineuț și Ineu.

La 14:00 intram în localitatea Rodna. Am găsit destul de repede o variantă bună pentru a parca mașina și în cele din urmă începeam urcarea spre culmea Curățel.

Am câștigat rapid înălțime, iar odată ce am depășit ultimele căsuțe ale satului, perspectiva asupra văii Someșului Mare a început să mi se deschidă.

Cu cât urcam mai mult cu atât priveliștea creștea în spectaculozitate. Vederea localiatății Rodna și a celor două frumoase măguri ce o veghează (Măgura Mare și Măgura lui Arsente) nu lasă loc de interpretări.

Mi-am continuat deplasarea către culmea Dealului Secuiului, pe vârful căruia tronează o frumoasă cruce albă.

Am hotârât să mă abat puțin de la traseu pentru a urca până la cruce, curios dacă priveliștea spre Rodna justifică efortul.

Cele cinci minute de urcare susținută au meritat din plin. Amplasarea localității pare de pe altă lume.

După un repaus de câteva minute pe vârf, am revenit în traseu și mi-am continuat urcarea spre Capul Beneșului.

Am observat o stână aflată chiar lângă drum, însă de aici nu vedeam nici urmă de oi. Așa că nu mi-am făcut griji. Venind din vale, fără a avea habar că în partea cealaltă a culmii mă așteaptă o surpriză, am continuat să urc cu elan.

Fără să vreau am nimerit fix în mijlocul turmei de oi. Bineînțeles că dulăii ce o păzeau s-au repezit la mine imediat ce m-au reperat. Însă am avut mare noroc că ciobanii se aflau lângă stână și erau pe fază. Mi-au spus să vin ușor către ei. Cu toate că oamenii încercau să își potolească dulăii, cel ce părea a fi masculul alfa al haitei nu s-a domolit deloc. A stat mereu pregătit să atace, etalându-și colții într-un rictus amenințător. Am reușit să îl țin la distanță punând bețele de trekking între mine și el. Puțin a lipsit să nu fiu compostat.

După ce am schimbat câteva amabilități cu ciobanii, câinii m-au lăsat în pace. Astfel că am putut să îmi continui drumul nestigherit de aici înainte.

Deasupra stânii am avut prima imagine de ansamblu asupra vârfului Ineu și a creastei principale a munților Rodnei.

După patru ore și jumătate de la începutul urcării am ajuns la refugiul Curățel. Am făcut un scurt repaus în acest loc pentru a explora interiorul adăpostului.

Însă nu aveam prea mult timp de pierdut dacă doream să ajung pe Ineu înainte ca soarele să coboare sub linia orizontului.

Am continuat grăbit urcarea spre vârf. În timp ce mă îndreptam spre refugiul de sub Ineu, am zărit pe vârf siluetele a două persoane. La ora 21:00 soseam la refugiu și din bagajele aflate aici am înțeles foarte clar că nu voi fi singur la noapte.

Mi-am luat polarul peste tricou și am lăsat rucsacul în refugiu, apoi am pornit spre vârf pentru a surprinde apusul.

Pe vârf aflu și numele celor două umbre zărite de jos: Alin și Ionuț. Doi prieteni aflați și ei într-o tură de două zile în zonă.

Schimbăm câteva cuvinte, însă preocuparea noastră rămâne apusul. Pe care îl admirăm și îl fotografiem în voie.

Pe măsură ce soarele dispare la orizont, băieții decid să se îndrepte spre refugiu. Eu mai râmân nițel pentru a mă bucura de priveliști. Se lasă frigul însă, iar vântul îmi dă clar de înțeles că polarul avut pe mine nu este suficient. Așa că nu am de ales. Trebuie să iau și eu calea refugiului.

Reîntors la micul adăpost, reiau discuția cu Alin și Ionuț. Cei doi îmi fac loc înăuntru și mă invită să dorm pe priciul de sus.

Mi-am pregătit și eu culcușul, după care am ieșit afară pentru a înfuleca ceva pe post de cină și pentru a mă spăla pe dinți.

Am reintrat în refugiu și am stat puțin la povești cu băieții. Aflăm care de unde a urcat și ce planuri are fiecare pentru a doua zi. Cei doi îmi propun fără întârziere să cobor cu ei spre cabana Diana unde își lăsaseră mașina, cu promisiunea că mă vor ajuta să îmi recuperez mașina în Rodna.

Ofertă imposibil de refuzat, având în vedere că scurtam mult coborârea, mi s-ar fi schimbat peisajul în cea de a doua zi și, în plus, nu aș mai fi fost nevoit să trec iar pe la stâna din zona Capul Beneșului.

Ne-am pus la somn cu hotârârea de a ne trezi devreme pentru a urca din nou pe vârf pentru răsărit.

Totuși vremea nu a ținut cont de dorințele noastre. Ne-am trezit într-adevăr la ora 5. Dar afară vizibilitatea era extrem de scăzută, o ceață densă învăluind refugiul.

Inspirat, Ionuț decide să se pună din nou la somn. Naivi, Alin și cu mine ne îmbrăcăm și pornim spre vârf, cu speranța că poate va apărea totuși vreo fereastră în pătura de nori ce ne înconjura.

Am rămas în vârf pentru 20-25 minute, însă în zadar. Soarele nu a vrut să ni se arate. Înțelegem că este cazul să coborâm.

Ajunși la refugiu, începem să ne strângem lucrurile. Servim micul dejun. Ne adunăm gunoaiele. Băieții chiar și pe ale altora, „uitate” aici.

La 6:45 începem coborârea spre Șaua Ineuțului, iar soarele începe să străpungă timid norii denși.

La apropierea de șa, norii au început să se risipească. De aici, am putut observa foarte clar lacul Lala Mică, aflat pe valea Lalei.

Din Șaua Ineuțului, am luat în piept urcarea spre vârful Ineuț.

La 7:30 atingeam acest top și zăream vârful Roșu și creasta ce ne va conduce către el.

Băieții nu au scăzut deloc ritmul, asfel că am continuat să câștigăm teren. La 8:20 eram pe vârful Roșu și priveam înapoi spre Ineuț și Ineu.

Pe fața sudică a muntelui Roșu, pajiștea era pudrată cu mici pete roz. Tufele de bujor de munte se aflau la debut de înflorire.

La coborârea de pe vârful Roșu spre vârful Cobășel am dat de o altă turmă de oi. Însă în trei nu am avut prea mari dificultăți cu câinii, mai ales că Alin avea la el și un aparat cu ultrasunete.

Odată ce am lăsat în spate câinii și turma lor de oi, ne-am reluat ritmul susținut către cabana Diana, trecând din când în când pe lângă alte tufe de rododendron.

M-am oprit pentru a mai fotografia o dată cele trei vârfuri înainte de a începe coborârea prin pădure. Roșu, Ineuț și Ineu, un triplet plin de farmec în amalgamul de vârfuri ai crestei munților Rodnei.

La 10:30 ajungeam la Cabana Diana, la capătul a aproape patru ore de mers neîntrerupt.

Am poposit aici preț de jumătate de oră. Am servit câte un suc, iar băieții s-au întreținut cu gazda.

În cele din urmă ne-am luat la revedere de la cabanier și am urcat în mașina lui Ionuț. După altă jumătate de oră soseam în Rodna, iar băieții mă lăsau la mașină. Le-am mulțumit și le-am urat drum bun. Tot ce îmi mai rămânea era să urc la volan și să mă îndrept spre casă.


GALERIE FOTO


UTILE

Venind din partea Moldovei, pentru accesul spre localitatea Rodna GPS-ul va sugera folosirea drumului național DN17D Cârlibaba – Beclean, peste Pasul Rotunda. Este bine de știut faptul că starea acestui drum nu este pe măsura statutului său de drum național. Pentru aproape 12-13 kilometri drumul nu este nici măcar asfaltat, arătând ca un forestier ceva mai dichisit.

Abia la coborârea spre localitatea Valea Mare începe să apară asfaltul, însă acesta este plin de gropi și cratere care de care mai „frumoase”. Drumul poate fi parcurs de orice fel de autoturism, însă necesită atenție și răbdare din partea șoferului.

O variantă mai bună de acces spre Rodna, este folosirea drumului național DN17 (E58) Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Josenii Bârgăului, apoi înscrierea pe drumul județean DJ172C până la halta Strâmba (drum recent modernizat) și continuarea pe DJ172D până la Ilva Mică (drum pietruit). La Ilva Mică se intră în cele din urmă pe drumul național DN17D pentru a ajunge la Rodna.

Pentru a obține indicațiile de orientare Google Maps, executați click pe titlul track-ului GPS (secțiunea DETALIILE TRASEULUI PARCURS). Veți fi redirecționați către pagina traseului GPS, încărcat pe profilul meu Wikiloc. În partea din dreapta a paginii (colțul dreapta jos – Driving directions to start point) puteți introduce punctul vostru de plecare (în rubrica From), apoi click pe Get directions pentru a fi conduși pe pagina Google Maps.

O soluție excelentă pentru a staționa mașina pentru câteva zile o reprezintă mica parcare din fața primăriei din Rodna, fiind foarte aproape de punctul de plecare pe traseu.

Mare atenție la câinii stânii aflate sub Capul Beneșului, pe traseul punct albastru! Stâna este amplasată în proximitatea traseului, iar apropierea spre ea se face din vale. Sunt foarte mari șanse ca câinii să nu vă simtă decât foarte târziu și să nimeriți direct în turma de oi. Personal am avut ceva de furcă cu dulăii de aici, chiar dacă ciobanii au fost pe fază.

Pentru vizitarea Parcului Național Munții Rodnei se percepe o taxă în valoare de 1 Euro + TVA / persoană / zi. Tariful de vizitare poate fi achitat trimițând un SMS la numărul 7473 cu textul PARCRODNA1. De asemenea, există opțiunea achitării taxei la sediul parcului (Rodna, str. Principală, nr. 1445, jud. Bistrița Năsăud) și la punctul de lucru (Borșa, str. Zorilor, nr. 2, jud. Maramureș).


STAREA VREMII PENTRU URMĂTOAREA SĂPTĂMÂNĂ (sursă meteoblue.com)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top