Rarău: Vârful Rarău și Popii Rarăului, 27 decembrie 2020 / Un răsărit nu poate fi banal

MunteLeave a Comment on Rarău: Vârful Rarău și Popii Rarăului, 27 decembrie 2020 / Un răsărit nu poate fi banal

Rarău: Vârful Rarău și Popii Rarăului, 27 decembrie 2020 / Un răsărit nu poate fi banal

Îmi plac apusurile, dar iubesc răsăriturile. Pentru mine un răsărit anost este mai valoros decât zece apusuri grandioase. Răsăriturile le câștigi, apusurile, de cele mai multe ori, ți se întâmplă. Surprinderea unui răsărit, presupune depunerea unui efort deliberat… presupune câștigarea unei bătălii cu propria comoditate.

În rarele cazuri când îmi propun să mă trezesc cu noaptea în cap, iar dimineața nu reușesc să îmi înving lenea, un sentiment cumplit de vină mă copleșește. Simt că am pierdut o șansă care nu se va mai întoarce, că am pierdut startul într-o cursă în care nu mai am nicio șansă să recuperez.

Răsăritul marchează un început ce simt că îmi oferă energie și vitalitate. Pe măsură ce soarele încălzește gradual tabloul din fața mea și îl umble cu tonuri de culoare din ce în ce mai vibrante, sufletul meu se încarcă cu speranță și optimism. Realizez că astăzi este o pânză albă care poate fi colorată într-o infinitate de moduri și că pensula sunt eu.

Cu apusurile nu este așa. Nu le vânez neapărat sau cel puțin nu mi le doresc cu la fel de multă ardoare. Sigur, mă bucur atunci când, după o zi plină de efort, pot admira un apus ce poleiește crestele stâncoase ce mă înconjoară.

Asfințitul marchează un sfârșit. Vine ca o încununare a timpului petrecut peste zi în natură. Dar starea sufletească cu care mă confrunt este mai degrabă una contemplativă și melancolică.

Apusul mă întristează de cele mai multe ori. Simt că nu îmi oferă posibilități, că acesta vine ca o sentință pe care nu pot decât să o accept. Mi se arată cadrul deja imortalizat, parcursul meu pe pânză. Și chiar dacă tabloul ajunge să fie pe placul meu, de cele mai multe ori mă chinuie gândul că el nu mai poate fi supus retușurilor.

Răsăriturile sunt cele care mă încarcă și mă înviorează. Îmi oferă o stare nebunească de exuberanță. O zi începută o dată cu Soarele este pur și simplu mai bogată… în posibilități, în vigoare și în stare de bine.

    De fiecare dată când, escaladând un munte, văd cum soarele răsare, cu tot procesul său imperturbabil de la tonuri de negru la tonuri de verde, apoi roşietice, până la primele raze ce apar pe cer şi tot coboară până îţi ating chipul cu acel strop de căldură care transformă totul, care te luminează şi te fac să te simţi viu, o clipă trecătoare, dar de nepreţuit, trebuie să recunosc că întotdeauna simt că momentul este unul special, magic, că în acest proces e ceva ce nu reuşesc să descifrez şi care mă face să-mi ies din minţi, şi – poate şi din cauza asta – să revin mereu în munţi, iar şi iar, pentru a încerca să descopăr forţa aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine. – Kilian Jornet


DETALIILE TRASEULUI PARCURS

Traseu:
Sub Cabana Rarău (1490 m) – sub Vârful Rarău (1641 m) – Șaua Ciobanilor (1520 m) – Popii Rarăului (1628 m) – retur
Marcaj:
+ + nemarcat (Șaua Ciobanilor – Vârful Popii Rarăului)
Durată:
1 ½ – 2 h la urcare / 1 – 1½ h la coborâre (2 ½ – 3 ½ h total)
Lungime:
3,4 km la urcare / 3,3 km la coborâre (6,7 km total)
Diferență de nivel:
225 m ↑ cu 105 m ↓ la urcare / 125 m ↑ cu 265 m ↓ la coborâre (350 m ↑ cu 370 m ↓ total)
Grad de dificultate:
Ușor
Hărtă folosită:
MN16 – Harta de drumeţie a Munților Giumalău – Rarău – Tarnița, 1 : 60 000, Editura Schubert & Franzke (Munții Noștri), 2018
Desfășurător:
07:15 sub Cabana Rarău (start traseu), 07:50 sub Vârful Rarău, fotografiat răsărit, 08:15 plecat spre Popii Rarăului, 09:00 Popii Rarăului, 09:10 plecat spre Cabana Rarău, 10:15 sub Cabana Rarău (finiș traseu)


POVESTEA…

Sosisem la Arbore în seara zilei de 24 decembrie. Toată familia deplângea lipsa zăpezii, invocând clasicul argument că un Crăciun fără alb nu se simte ca o sărbătoare.

Nesperat, vineri seară și apoi sâmbătă toată ziua zăpada a căzut timid în zona Bucovinei. Știam unde aș putea găsi ceva mai multă. Cu o prognoză de vreme bună pentru duminică și cu imaginea unui munte abia nins în cap, am decis fără ezitare să urc pe Rarău pentru a surprinde un nou răsărit.

Sătul de lâncezeala din ultimele zile, David a răspuns fără ezitare apelului meu de a mă însoți. Ne-am trezit dimineață devreme, încercând să facem cât mai puțin zgomot în casă. Ne-am echipat în liniște și apoi am ieșit în curte. Pierdem câteva minute pentru a încălzi mașina și pentru a o curăța de zăpadă, după care pornim la drum.

Până la Pojorâta drumul nu a pus niciun fel de probleme. Aici am intrat pe Transrarău și, deși știam că drumul este practicabil și pe timp de iarnă, aveam ceva emoții că poate nu vom putea urca până la cabană.

După ce trecem de ultimele locuințe, în apropierea primei curbe în formă de „U” drumul era acoperit de zăpadă, așa că reduc viteza mașinii și înaintăm cu ceva mai multă atenție.

În scurt timp suntem ajunși din urmă de o mașină 4×4. La acea oră era clar că șoferul din spate împărtășea aceleași pasiuni. Încetinesc și mai mult și îi ofer șansa să mă depășească. După ce sunt lăsat în urmă, mi se mulțumește prin aprinderea neaoșă a semnalelor de avarie.

După Șaua Colbului intrăm deja în plafonul de nori. Vizibilitatea scade foarte mult. Încet, câștigăm altitudine. Din când în când traversăm ferestre fără ceață, semn că în curând vom ieși la suprafața mării alpine. Evenimentul se produce cu cinci minute înainte de Cabana Rarău.

Ajungem în cele din urmă în zona cabanei. Parcăm mașina la intersecția cu drumul de acces spre sediul Salvamont (la intrarea pe traseul punct albastru). Ieșim din mașină și putem analiza în amănunt caracteristicile plafonului de nori.

Suntem chiar la limita masei noroase. Vântul o pune în mișcare, asfel că la urcarea spre vârf rotocoale de ceață ne acoperă când și când.

Sub cabana meteo întâlnim din nou mașina ce ne depășise la ieșirea din Pojorâta, schimbăm binețe cu șoferul ce venise la fotografiat și ne continuăm urcarea.

Înainte de a ajunge pe micul platou aflat la sud de vârful Rarău, suntem depășiți de două mașini off-road, încărcate cu fotografi.

Sosim pe platou câteva minute mai târziu. E agitație aici. Salutăm în stânga și în dreapta și ne orientăm spre o zonă ceva mai retrasă.

Îmi instalez trepiedul, montez aparatul foto și încep și eu să declanșez.

Soarele începe să nuanțeze masele albastre de nori.

Curând se dă semnalul nașterii unei noi zile. Nu am cum să nu mă simt energizat. Încerc să absorb toată căldura razelor ce îmi ating trupul. Conștientizez cât sunt de norocos că sunt parte din acest peisaj.

Petrecem câteva minute în liniște, fiecare cu gândurile lui. Apoi deși nu planificasem asta de acasă, decidem să tragem o raită până pe Popii Rarăului.

Pe drum zăbovim des pentru a mai captura câteva imagini care îmi fac cu ochiul.

Traversăm Șaua Ciobanilor și ne înscriem spre Popii Rarăului pe urmele bătute de alți drumeți cu o zi în urmă.

Atingem pentru prima dată înălțimile Popilor Rarăului și ne bucurăm din plin de priveliști.

În spatele nostru se deschide o perspectivă superbă asupra Pietrei Zimbrului, Pietrelor Doamnei și Giumalăului.

În fața noastră Valea Moldovei este înghițită complet de marea alpină.

Vântul nu ne permite să poposim prea mult pe vârf, forțându-ne să facem cale întoarsă mai repede decât ne-am fi dorit.

Înainte de cabana meteo deviem puțin de la drum pentru a cerceta și versantul sudic al Rarăului.

Continuăm apoi spre Cabana Rarău.

Sosim la mașină și demarăm spre casă. Pe Transrarău intersectăm o mulțime de mașini ce urcau spre cabană. La bordul lor se află oameni care nu știu că au ratat startul lui astăzi.


GALERIE FOTO


UTILE

Am urcat spre Cabana Rarău din localitatea Pojorâta, urmând drumul județean DJ 175B (Transrarău). Drumul este accesibil și pe timp de iarnă. În dimineața turei șoseaua era curățată, însă începând din zona primei curbe în formă de „U” carosabilul era acoperit de un strat de zăpădă. Totuși cu cauciucuri de iarnă și cu grijă, se poate ajunge la cabană și fără o mașină 4×4.

Pentru a obține indicațiile de orientare Google Maps, executați click pe titlul track-ului GPS (secțiunea DETALIILE TRASEULUI PARCURS). Veți fi redirecționați către pagina traseului GPS, încărcat pe profilul meu Wikiloc. În partea din dreapta a paginii (colțul dreapta jos – Driving directions to start point) puteți introduce punctul vostru de plecare (în rubrica From), apoi click pe Get directions pentru a fi conduși pe pagina Google Maps.

Am parcat mașina la 250 metri mai jos de Cabana Rarău (Hotel Alpin Rarău), chiar la startul traseului punct albastru. Mai jos găsiți o captură de ecran din Google Maps (intersecția este privită dinspre Cabana Rarău).


STAREA VREMII PENTRU URMĂTOAREA SĂPTĂMÂNĂ (sursă meteoblue.com)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top